Cu ușile închise

Trecând zilele acestea pe la sediul Arhiepiscopiei Timișoarei, nu am putut să nu remarc starea de maximă tensiune ce răzbate pe coridoarele instituției. Dacă până nu demult, ușile erau larg deschise peste tot, iată că, în urma neregulilor efectuate în gestionarea fondurilor europene, mitropoliștii se ascund din ce în ce mai mult unii de alții, așa încât, orice discuție se poartă în spatele ușilor închise, departe de ochii și urechile celor neaveniți, chiar colegi între ei.
Și asta pentru că voluminosul dosar penal (gândiți-vă că toți angajații din proiectul incriminat au fost chemați la parchet pentru declarații), care deja s-a disjuns în mai multe capete de acuzare, a ajuns la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De ce acolo? Pentru că PS Paisie Lugojeanul, în calitate de învinuit într-unul din dosarele respective, în conformitate cu legile statului este asimilat ca statut cu înalții funcționari publici, așa încât, conform Codului de Procedură Penală, pentru toate ce țin de înaintarea dosarului este nevoie de semnătura unui magistrat din această instituție. Când spun despre înaintarea dosarului mă refer la arestarea preventivă pentru cercetări sau trimiterea în judecată pentru fapte de corupție cu privire la fondurile europene.
Se vede, așadar, de ce lucrurile sunt încordate la maxim în Arhiepiscopia Timișoarei, mai ales că pe fir au intrat și Patriarhia Română și serviciile secrete.
Ne întrebăm retoric, oare bugetul destinat serviciilor secrete românești a fost suplimentat pentru a mușamaliza boacănele unor astfel de agenți acoperiți. Dacă este așa, atunci afacerea este una proastă, la fel ca și cei recrutați cu astfel de obiceiuri?!

Ne mai întrebăm, de asemenea retoric, dacă BOR își permite să susțină astfel de ierarhi penali, care nu fac altceva decât să decredibilizeze Biserica definitiv în ochii societății civile?!

Ce este totuși de reținut din toate astea?
DOSARUL ESTE ÎN LUCRU, nu este în sertar, ESTE LA DNA!